Pisicuțele și luna care a căzut în fântânăScena 2
Cercul din fântână
„Dacă luna v-a chemat, atunci mergeți. Dar eu merg cu voi”, hotărî Moș Țuțu, ridicându-se cu un toc al bastonului.
Merseră împreună până la fântâna cea veche, al cărei scripete ruginit atârna nemișcat. Moș Țuțu puse bastonul de-a curmezișul marginii de piatră — ca o barieră mică, dar fermă.
„Uitați-vă, dar stați lângă mine”, le îndemnă Moș Țuțu blând.
Lulu se aplecă prima peste margine, cu lăbuțele pe baston. Și atunci își acoperi boticul cu ambele lăbuțe.
„Priviți!” exclamă Lulu, cu ochii imenși. „Luna a căzut în apă!”
Restul poveștii te așteaptă în bibliotecă.2 / 2










